Din albastrul cel de ceruri

Din albastrul cel din ceruri, pentru tine fiul Meu,
Dau azi norii la o parte, să-ți vorbesc aș vrea mult Eu.

Vreau să-ți spun că lângă tine, zi și noapte Eu am fost,
Ți-am purtat mereu de grijă, vieții tale-am dat un rost.

Te-am trecut și prin cuptoare, fiule... căci te iubesc,
Te-am trecut prin văi și valuri, căci Eu vreau să te răpesc.

Vreau să fii fără de pată, când pe nor Eu voi veni,
Ca să te înalț acasă, unde noi vom locui.

Dar aș vrea să-ți spun azi ție, căci de sus Eu am văzut,
Uneori guști întristarea, plângi în inimă tu mult.

În ascuns mergi mai agale, obosești... îți este greu,
Dar aș vrea să știi copile, lângă tine-ntruna-s Eu.

Nu privi la valul mării, teamă tu de el să n-ai,
Chiar de bate tare vântul, în picioare doar să stai.

Chiar de s-ar porni furtuna, niciodată nu uita,
Că Eu am toată puterea s-o opresc Eu voi putea.

Tu slujește-mă pe Mine, pe oriunde ai păși,
Și să spui ce pentru tine, am făcut Eu zi de zi.

Îți voi da mereu putere, însă nu descuraja,
Doar ridic-a ta privire, te voi umple Eu de ea.

Laudă și osanale, vreau pe buze tu să ai,
Și umil la poala crucii, fiule Eu vreau să stai.

Ca să te găsesc pe Tine, când voi coborâ din soare,
Pentru ceruri... pentru-acasă, gata și de înălțare.

Ia aminte astăzi bine, la cuvântul cel de sus,
Căci tărie și nădejde, fiule el ți-a adus.

Crede... întărește-ți pasul, lângă tine voi fi Eu,
Greul tău Eu îl voi duce, pentru Mine... nu e greu.

De cu zori până în seară, cântă tu neîncetat,
Îmi găsesc mereu plăcerea, când de tine-s înălțat.

Tu nu obosi o clipă, ești purtat pe brațul Meu,
Și de lațurile-ntinse, Eu păzesc și pasul tău.

Stai în capul cel de oase, luptele când vin și vin,
Voi lupta Eu pentru tine, pe adâncul de suspin.

Te voi mângâia copile, căci Mângâietor Eu sunt,
Al tău Tată... a ta Mamă, al tău Prieten pe pământ.

Singur tu nu ești vre-o dată, și nici nu vei rămânea,
Lângă tine-ntotdeauna, vie e prezența Mea.

Tu să fii plin de credință, în ce ți-am încredințat,
Fii un rob, o slugă bună, pentru Mine ne-ncetat.

Vine vremea... este-aproape, când Eu te voi răsplăti,
Pentru toată a ta trudă, viață îți voi dărui.

Îți voi da acea cunună, vie ce mereu va fi,
Ea nicicând nu vestejește, ea nu se va ofili.

Și cu Mine Tu la masă, sus în cer în veci vei sta,
Unde vremea fericirii, vre-un sfârșit nu va avea.

Ne vom bucura-n vecie, unde va fi doar o zi,
Și-a ei fericiri copile, nici odat' nu vor sfârși.