Din adevăr mi-e temelia

Din adevăr mi-e temelia,
Spre un trecut nu voi privi,
Ma udă harul ce-l revarsă,
Să pot mereu doar înflori.

Din sfințenie croiesc haina,
Purtată demnă de-a zbura,
Spre Țara sfântă... de lumină,
Să odihnesc în care-aș vrea.

Din slova sfântă-mi fac dreptarul,
Ce nu mă las-a rătăci,
Cu el pot birui calvarul,
Să nu opresc orice-ar veni.

Din Ghetsimani îmi fac cărarea,
Spre cele care n-or sfârși,
Pe ea pășea Acel ce astăzi,
E lângă mine zi de zi.

Doar din Cuvânt îmi fac un leagăn,
Care mă poartă-n drumul greu,
Sunt legănat prin vremuri grele,
El este braț de Dumnezeu.

Puterea Lui mi-e bucuria,
Ce mă trezește-n zori de zi,
Ea mă conduce către seară,
Să vad pe nor când va veni.

Pe raze vii îmi e urcarea,
Spre soare ce nu v-asfinți,
Chiar de mă-ntâmpină cuptoare,
În ele nu mă voi opri.

Mi-e gândul doar în înălțare,
Cu El în zbor mă-nalț și eu,
Am doar un vis... e numai unul,
Să-L întâlnesc pe Dumnezeu.
Amin