Din adâncurile mării

Din adâncurile mării,
Dintr-un loc întunecat,
Valuri pline de suspine,
Doamne azi s-au ridicat,
Vor ca să mă nimicească,
Dar mă-ncred sub ele eu,
În puterea Ta cerească,
Ce îmi dă puteri mereu.

Mi-aduc multă întristare,
Mă lovesc neîncetat,
Îmi aduc amărăciune,
Ca să fiu doar întristat,
Însă în făgăduința,
Ce-ai rostit-o Tu cândva,
Că mereu ești lângă mine,
Mă încred în viața mea.

Sunt atât de reci Isuse,
Stropii care mă stropesc,
Însă uneori ca focul,
De fierbinți... și mă topesc,
Lasă-n urma lor durere,
Și un geamăt ce e greu,
Dar eu în a Ta-ndurare,
Mă încred sfânt Dumnezeu.

Sunt cu ape-otrăvitoare,
Care vor a-mi otrăvi,
Bucuria ce mă face,
Să zâmbesc eu zi de zi,
Căci eu cred că Tu din ceruri,
Doar mă binecuvintezi,
Căci iubirea pentru Tine-n,
A mea inimă o vezi.

Apele lor tulburate,
Tulbură sufletul meu,
Căci sunt valurile care,
Plănuite-s de cel rău,
Dar eu caut totdeauna,
Pacea ce-i în mâna Ta,
Știu ca este doar la Tine,
De la Tine-o pot avea.

Ca să le înghită marea,
Tu rostește un cuvânt,
Ca să pot să trec de ele,
Cât sunt Doamne pe pământ,
De le poruncești din ceruri,
Ele-ndat se vor opri,
Doar în liniște și pace,
Eu pe mare voi păși.