Din a lumii pribegie

Din a lumii pribegie, Doamne ne-ai răscumpărat,
Cu a Ta iubire care, margini n-are ea vre-o dat,
Ne-ai adus eliberare, aripi Tu ne-ai dăruit,
Să ne avântăm spre locul, unde totu-i infinit.

Ne-ai deschis o cale sfântă, cu-al Tău sânge ce a curs,
Sus pe Golgota pe-o cruce, când de cuie-ai fost străpuns,
Ca să ne-ndreptăm spre locul, pregatit de mâna Ta,
Pentru cei ce au dorința, pe pământ a te urma.

Ne-ai adus speranță vie, că îndată vine-o zi,
Ziua revenirii Tale, care una doar va fi,
Ne-ai adus a Ta iertare, căci Tu ești nemărginit,
În a Ta milă cerească, Domn preasfânt și preaiubit.

Tu ne-ai luminat privirea, ce în noapte doar privea,
Când mulțimea de pe margini, hule... pietre arunca,
Însă noi a Ta-ndurare, tot atunci toți am văzut,
Când erai lovit de bice, Să ne dai un început.

Ne-ai adus din ceruri harul, astăzi ca să te simțim,
Când adâncul se deschide, către Tine să privim,
Ca să nu avem nici teama, umbrelor care ar vrea,
Ca să ne oprească pasul, ce e azi pe urma Ta.

Jertfa Ta ce-a fost doar una, mântuire ne-a adus,
Ca să nu ne pierdem unul, Tu nici azi nu stai ascuns,
Dai putere căci e toată, Doamne doar în mâna Ta,
Îndurarea Ta cea mare, o vedem azi și pe ea.

Căci batjocorit Isuse, ești din nou pe-acest pământ,
Ești scuipat... lovit cu pietre, dar vedem Isuse sfânt,
Cum și astăzi dai iertare, celor ce batjocoresc,
O lucrare-atât de mare, Dumnezeule ceresc.

Ai fost bun căci ne-ai dat viață, Tu și azi ești neschimbat,
Morților le dai suflare, Dumnezeule prea-nalt,
Dintr-o lume păcătoasă, ne-a salvat iubirea Ta,
Care e nemărginită, zi de zi ești plin de ea.