Diavolul ascunde chinul

Diavolul ascunde chinul
Ce-l urmează pe păcat.
Nimeni n-ar iubi păcatul,
Neascultarea de Preaînaltul,
De-ar vedea de ce-i urmat:
Chin cu vârf și îndesat.

Înșelătorul nu te duce
La moarte prin puterea sa,
Ci tu te lași întotdeauna
Ca el să îți fure cununa.
Învins de slăbiciunea ta,
În final vei regreta.

Trufașul nu recunoaște
Cine e, oricine-ar fi.
Că, de și-ar vedea prostia,
I-ar pieri toată veselia,
Singur nu s-ar mai făli
Și-ar începe-a se smeri.

Iar dacă pe sine însuși
Omul se cunoaște greu,
Cât de greu Îl va cunoaște
Cel ce nu se recunoaște,
Cel fălos pe Dumnezeu,
Și smerit să ceară ajutorul Său.

Când păcatu-i săvârșit,
Despărțit ești de Isus,
Sufletu-i de trup robit,
Duhul este mult muncit,
Duhu-i trupului supus
Și-n nenorociri e dus.

Cine nu-nvinge atunci
Când este doar ispitit,
Greu va scăpa de munci,
Din căderile adânci,
În care a fost trântit
De satan cel nesimțit.

Când îl faci, tu faci păcatul
Cu ființa ta întreagă.
Trupul, sufletul și duhul
Împreună sunt întregul,
Împreună-n el se leagă.
Când ești ispitit, te roagă!

Tu să știi că fărdelegea,
Când va trebui plătită,
De către ființa-ntreagă,
În viața ta pribeagă,
Se va cere ispășită,
Dacă a fost săvârșită.

Poți să biruiești ispita
Prin cuvântul din Scriptură.
Fugi cât poți, deloc nu sta
Când o vezi ‘naintea ta!
Domnu-ți va da-ntăritură
Și cuvinte sfinte-n gură.
Amin.
(Luni, 18 mai 2020)