Deznădejdea

A bătut cu o putere, azi printre deschizături,
Vântul cu o deznădejde, căci găsi el crăpături,
În acele vase care, ele greu au obosit,
Suspinând, gemând întruna, într-un timp de mijlocit.

A bătut cu necredință, în popor... cu dezbinare,
Despărțind acele inimi, ce odată cu ardoare,
Se iubeau cu o iubire, care le unea mereu,
Căci era iubirea sfântă... dragostea din Dumnezeu.

Dar din ceruri Împăratul, El dorința le-a văzut,
Setea de-a iubi-nc-o dată, de-a iubi ca la-nceput,
Coborâ cu a Sa milă, inimile să unească,
Coborâ să le dezlege, ca din nou să se iubească.

A turnat și untdelemnul, ca să fie vindecate,
Inimile greu rănite, ce fusese sfărâmate,
A venit ca să unească, inimi ce a despărțit,
Vântul cu a lui putere, într-un timp nepotrivit.

Într-un timp în care ele, obosite au căzut,
Când luptau c-un întuneric, ce de mulți nu e vazut,
Cu acel văzduh în care, e-un război neâncetat,
Unde moartea vrea să-nghită, inimile ce-au luptat.

A lovit cu-a lui putere, valul care a izbit,
Inimile ce-s slăbite, inimile ce-au iubit,
Dar văzute-au fost de-Acela, care viață-n ele-a pus,
Și cu mare îndurare, El a coborât de sus.

Le-a-mbrăcat cu-a Lui iubire, scutul lor a devenit,
A oprit acele valuri, ce întruna le-a rănit,
El le-a dat putere nouă, le-a-ntarit, le-a ridicat,
Ca din nou ele să bată, prin iubirea ce le-a dat.

Ooo... mareața Ta lucrare, Doamne astăzi am văzut,
Cum Tu inimi schimbi Isuse, cum lucrezi ca la-nceput,
Glorie, mărire Ție, veșnicule Împărat,
Că eliberezi și astăzi, cel rău Doamne ce-a legat.