DEZIDERATUL UNITĂŢII

DEZIDERATUL UNITĂŢII

Isus Se roagă cu glas tare
Părintelui din cerul sfânt
Pe ucenici să-i facă una
Chiar de aici de pe pământ.

Cuvântul ne adevereşte
Că Cel ce este „Da” şi-„Amin”
Pe toţi ne-aduce împreună
În Trupul tainic şi divin.

Cristos dărâmă orice ziduri
De despărţire între noi
Dacă-L lăsăm pe Duhul slavei
Ca să ne dea speranţe noi.

Unirea va veni din moarte,
Din moartea omului firesc,
În timp ce Trupul se-noieşte
Prin cei ce după Duh trăiesc.

Există legea gravităţii
Ce-i îmbrăcată în mister.
Dar dac-o forţă mult mai mare
Ne propulsează către Cer

Atunci nu ne mai leagă firea
Cu toate patimile ei,
Ci spre Cristos având privirea
Vom fi un stol de porumbei.

Prin Domnul toate sunt legate
Şi nicidecum nu se desfac.
El e-Adevăr dar şi Dreptate.
Iubirea Lui rămâne-n veac.

Păgânu-i una cu tâlharul
Şi sunt de Dumnezeu iertaţi.
Iar vameşul e ca pescarul
Căci prin Cristos ajuns-au fraţi.

Cei care ies acum din rânduri
Ei nu au fost deloc cu noi.
Aveau în ei altfel de gânduri
Şi nu erau un sfânt altoi.

Cei ce trăiesc în unitate
Privind cu dor spre ceruri sus
Vor isprăvi în cerul slavei
Când Se va arăta Isus.

Putem să facem rugăciunea
Ca una toţi mereu să fim.
Dar mult mai important ca toate
E felu-n care noi trăim.

Din calitatea vieţii noastre
Va răsări rod pentru cer
În sufletele mântuite
Ce au din Duhul caracter.

Familia doar ea-i uneşte
Pe cei născuţi din Dumnezeu
De care Duhul se-ngrijeşte
Să fie roditori mereu.