DESŢELENIREA OGORULUI

DESŢELENIREA OGORULUI

(După Oseea 10:12)

Orice vestitor cu râvnă caută un nou ogor
Cum spunea Cuvântul vieţii prin Oseea spre popor:
„Semănaţi neprihănirea ca pe-al Legii ideal
Şi veţi secera-ndurarea la Judeţul cel final.

Căutaţi mereu pe Domnul de vreţi mântuirea Lui
Pentru oamenii din lume unde fericire nu-i.
El mai poate-a vă trimite ploaia mântuirii-n dar
Dacă trupurile voastre le veţi pune pe altar!”

Lumea se împotriveşte cu întregul ei efort
Să n-audă Vestea Bună pentru-al veşniciei Port.
Iar acei ce-aud mesajul să nu-l creadă nicidecum,
Să-şi trăiască toată viaţa doar pe-al necredinţei drum.

De aceea e nevoie plugul binefăcător
Câmpul cel arid să-l are prin iubirea de popor.
Fapta bună e mai tare ca discursul ce-i rostit
C-o retorică-nţeleaptă pentru omul instruit.

Uneori e chiar nevoie şi acum de peşti şi pâini,
De o faţă zâmbitoare, de o coajă pentru câini.
Nu putem s-atragem lumea astăzi către Dumnezeu
Cu o faţă care-i acră şi c-un chip de fariseu.

Lumea simte ce-i iubirea cum şi vameşii vedeau
Dragostea plină de milă ce-n Isus o întâlneau.
Fariseii pe cârtire straşnică erau porniţi:
„Cum mănâncă El cu oameni păcătoşi şi înrăiţi?!...”

Duhul pune-n noi iubire pentru omul păcătos
Dacă ne purtăm întocmai după cum era Cristos.
Nu să-l judecăm pe-acela ce oricum s-a pocăit,
Ci să-l ajutăm să vadă cum Isus l-a izbăvit.

Harul e mereu la lucru ca sămânţa în ogor
Dacă noi lucrăm cu râvnă în al Domnului popor.
Domnul ne dă-nţelepciune cum păcatul să-l mustrăm
Ca pentru Împărăţie oamenii să-i câştigăm.

O Biserică lipsită de iubire şi de har
N-o să are noi ogoare pentru-al cerului hambar.
Ea va-ncremeni în multe forme reci şi liturghii,
Rămânând fără de sfeşnic, fără firul Apei vii.

Domnul sfânt, Mântuitorul, nu va abdica nicicum
Din a Sa împărăţie cu al mântuirii drum.
El nu face azi concesii falşilor învăţători
Care fac profit din slujbe şi trăiesc cu capu-n nori.

El ne-a dat din Cer porunca Neamurilor să vestim
Evanghelia salvării şi credinţa s-o trăim.
Cine vrea ca să-L asculte va fi-n ceruri răsplătit.
Dar dacă se-mpotriveşte sigur va fi osândit.
*
Haideţi, fraţi, cu pocăinţă să-L urmăm pe Salvator
Şi-n ogorul vieţii noastre să lucrăm cu drag şi spor!
El e gata ca să vină rodul să I-l pregătim
Arătând prin viaţa noastră cât de mult noi Îl iubim.

Iar dacă mai zăboveşte nu prea mult, ci doar un ceas
Să avem ulei-rezervă şi în candelă şi-n vas.
Când va fi un miez al nopţii, poate cu un cer senin,
S-auzim atunci strigarea: „Iată Mirele divin!”