Deșteaptă-te, tu care dormi

Deșteaptă-te, tu care dormi,
Din somnul nepăsării,
Curând apare-al slavei Domn,
S-atât de-aproape zorii.

E tot mai grea acum vegherea
Căci lupta parcă s-a întețit,
Pe mulți ne-a părăsit puterea,
Și vasele ni s-au golit.

Și parcă orișice ispită,
Și zvonuri și adieri de vânt,
Ne-aduc o teamă îndoită,
Ne prăbușesc jos la pământ.

Și hainele ne sunt mânjite,
Și mâinile, și ochii, gura,
Și-ncălțămintele învechite,
Și-n suflete domnește ura.

Ne-am săturat parcă și noi
De starea noastră căldicică,
Suntem în suflet tot mai goi
Și o credință așa de mică...

De-ar fi să vii în astă noapte,
Isuse, cum Te întâmpinăm?
De Duhul Sfânt, de-a sale șoapte,
De mult noi nu mai ascultăm.

Sfătuitor și călăuză
Azi, pentru mulți, e buzunarul,
Ei numele-Ți poartă pe buze,
Dar își măresc aici hambarul.

Inima lor e ancorată
Cu lanțuri grele de pământ,
Când fac o faptă, lumea toată,
Să știe mărinimosul gând.

Dacă vrei să faci un bine,
Să-i ajuți pe-acei sărmani,
De vrei să-i dai un colț de pâine
Celui ce nu are bani,

Nu mai trâmbița pe uliți,
Sunt destul bătuți de soartă,
Tot ce faci să știi doar tu
Și vei avea în cer răsplată.

Relații, lauri și comori
Ne însoțesc pån’ la mormânt,
De vrei s-ajungi sus în splendori,
Să fii plin de Duhul Sfânt.

Să veghezi clipă de clipă,
Fiindcă nu știm când apare
Acel ce-a spus: "Eu vin curând!"
Să vegheați în așteptare!

Să fim pregătiți de nuntă,
Toți cu candelele pline,
Fiindcă vremea este scurtă
Și Hristos pe nori revine.

Nu e timp pentru zăbavă,
Cine-i sfânt să se sfințească
Și-om fi-n veci cu El în slavă
Sus în patria cerească.