Despre recunoștință

Despre recunoștință

1 - Fiii mei, recunoștința voi să n-o uitați nicicînd
mulțumiți veți fi-n viață mulțumirea arătînd
căci și Cerul și pămîntul o doresc și-o cer la voi
și nu-i simțămînt pe lume mai plăcut ca ea apoi.

2 - Nu uitați recunoștința care trebuie s-o dați
toată viața celui care ochii vi i-a dat curați
dulce-i a iubi frumosul, bine-i a căuta ce-i drept
căci recunoștința-i harul sufletului înțelept.

3 - Fiii mei, recunoștința dați-o cui o datorați
s-o primiți și voi odată de la cei ce-o așteptați,
cît de trist e cînd în viață bucuria ți-o primești
de la alții, nu de unde ți-o aștepți și ți-o dorești.

4 - Omul recunoscător
e și binefăcător
însă cel nemulțumit
e urît și nesimțit.

5 - Fiii mei, recunoștință să-arătați spre orișicine
care cu un sfat sau faptă v-a făcut cîndva vreun bine
căci recunoștința este datoria sfîntă care
binefacerii îi este pururi binefăcătoare.

6 - Omul care pentru-un bine nu e recunoscător
în curînd ajunge-o silă și-o povară tuturor.

7 - Numai cu Recunoștința Binefacerea va sta
ele numai împreună pot rămîne sau pleca.

8 - Nu scuipa-n nici o fîntînă, că de-n toate vei scuipa
de-unde vei mai bea tu apă mîine cînd vei înseta?

9 - Nu batjocori pe-acela de la care te-ai hrănit
- cum vei merge să-i ceri iarăși
dacă n-ai fost om cinstit?

10 - Cînd mănînci pepene dulce
nu-l uita pe muncitor,
cui te-a-mpărtășit cu cerul, fii-i recunoscător!

11 - Fața recunoscătoare este tuturor pe plac
dar nerecunoscătorul este osîndit în veac.

12 - Cînd se bucură avutul?
- cînd ajunge mai avut!
Cînd se bucură săracul?
- cînd găsește ce-a pierdut!
Cînd se bucură credința?
- cînd primește ce-a crezut!
Cînd se bucură iubirea?
- cînd i-o-ntoarce cel plăcut!

13 - Cînd ai merite prea multe, nu mai poți rămîne-ascuns
- dar și nerecunoștința vei simți-o îndeajuns.

14 - Fapte mari, - semn de om mare,
fapte mici, - semn de om mic,
- fapta nerecunoștinței, - semn de suflet de nimic.

15 - În credință, ca și-n viață, trebuie să ai părinți
lor le ești dator respectul veșnicei recunoștinți.

16 - Admirînd orice frumsețe - mă-nchin Celui ce le-a dat
ce-a putut crea atîtea bucurii, ce minunat!

17 - Dacă ți-ai pierdut maestrul,
nu-i mai afli soț ușor,
să-ți întorci mereu spre dînsul gîndul recunoscător.

18 - Cînd nu mai ai de-ai tăi nevoie,
adu-ți aminte c-ai avut,
tot viitorul tău depinde
de cum te porți cu-al tău trecut.

19 - Ca să-ți ții părinții-n viață, dă-ți și pîinea
de la gură,
asta fie-ți cea mai sfîntă
și-mplinită-nvățătură.

20 - Cînd un cîine te ajută să treci apa, - nu-ntreba
dacă-i alb sau dacă-i negru,
dacă e rîios sau ba...
Cînd un om îți face bine, recunoaște-l fericit,
el ți-e binefăcătorul - chiar cînd e de toți hulit.

21 - Chiar și-atunci cînd ar fi-n lume
numai aur pe-orice drum
omul ar avea nevoie de alt om, tot ca acum.

22 - Faceți bine unor ziduri, - și-o s-aveți de ce vă ține,
faceți bine unor pietre - și-o s-aveți pe ce sta bine,
faceți bine-ntotdeauna și oricui în strîmtorare
că nu știi ce bine semeni, unde-l afli - și la care.

23 - Un sfat bun cînd îl găsești
nu-i vreun aur să-l plătești
căci la vremea de-ncercare
nu-i un preț ca el mai mare.

24 - Cîinele că este cîine, - linge mîna cui dă pîine,
omul - că e om îi spui, blestemă pe Tatăl lui
- și cum să nu-ntrebi apoi - care-i om din amîndoi?

—Traian Dorz