Despre Domnul

Motto: Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. Ps. 19:1


Într-un tainic asfințit,
Lângă fruntea-ngândurată,
Despre Domnul mi-au vorbit
Trei meduze dintr-odată;
— Marea unde-i, n-a venit?
— Ba-i la mal, cam bosumflată,
N-are voie să mai crească!
Aşa-a spus Cerescul Tată –
Numele-I să se sfințească!

Despre Domnul meu, în taină,
Mi-a spus crinul din câmpie,
Fremătând în albă haină
Ca-ntr-un văl de preoție.
— Cine te-a-mbrăcat așa?
— Cel de sus, mi-a spus el mie,
Vie-mpărăția Sa!

Și-a venit pe urmă ploaia,
Cu trei doine din psaltire;
Mi-a umplut de vers odaia,
Despre-a Domnului iubire.
— Dragă ploaie, poți să-mi spui
De ce cânți? — De mulțumire,
Că se face voia Lui.

Despre Domnul, fulgerând,
Mi-a vorbit furtuna-n prag.
— Nu te poți purta mai blând?
— Nu, răspunse ea cu drag;
Fiindcă dragostea cea mare
Pentru sprijin e toiag
Și nuia pentru-ndreptare.

Într-o zi, pe înserate,
Pe vecin l-am vizitat;
Și mi-a spus: — Hai, vino, frate,
Știi ce mult te-am așteptat? !
— Cât mă bucur, i-am spus eu,
Fiindcă astăzi am intrat
Să vorbim de Dumnezeu.

— Sigur, sunt binevenite,
Spuse el, astfel de teme,
Dar mi-s oasele-obosite
Și-am o groază de probleme.
Uite, joia viitoare
Sunt acasă mai devreme
Și stăm colo, la răcoare,
Cu cafeaua-n ceașcă mare,
Ca să nu ne prindă somnul –
Și vorbim și despre Domnul.

Jos, pe pajiștea domoală,
O furnică și-o petală
S-au oprit și stau la sfat.

Şi nu-mi cereți socoteală
Că, oricât am încercat
Să închei cu o morală,
Nimeni nu m-a ajutat.
(Omul, fără de-ndoială,
Crede c-a… evoluat.)