Despre bunatatea Domnului

Despre bunatatea Domnului

De treizecisicinci de ani de cînd cunosc credinţa
Nicicînd mai subiectivă nu a fost pocăinţa
În mii si mii de feluri,de-oricine predicată
Ne e servită astăzi ca fiind adevărată
Isus e pe pereţi - scris sau proiectat-
Iar sufletul ni-i gol si simţul alterat.

Nu privim la lume –o avem în noi.
Bătuţi sîntem de soartă,ne scăldăm in noroi.
Fugiţi prin ţări străine,gîndind mereu acasă
Ne irosim viaţa,puterile ne lasă.
Si cum a spus poetul:-“-Napoi tot dăm ca racul.”
Si oricîte am avea- tot gol ne este sacul.

Ne compromitem azi-ne compromitem mine,
Si sfinta pocăinţă bunica o mai ţine.
Nimeni nu vrea s-asculte Cuvîntul cel curat
Sorbim cu mult nesaţ doar ce e diluat.

Vorbim cu-nţelepciune,limbaju-I elevat
Si ceea ce-n trecut priveam ca fiind păcat
Azi se traduce altfel,are-o nouă valenţă
Si este garantat : “-Isus are clemenţă!”

Nu vrem să recunoaştem nici de-ar fi să murim
Căci calea ne e largă,că singuri ne minţim
Că lumea este rea ,c-aici nu ne-e casa
Si c-altfel îşi trăieşte neprihănitul viaţa.

Si fericiţi de bunătatea lui Isus,de multa-i îndurare
Ne vom trezi la Judecată -in Ziua Sa cea Mare.
Vom auzi atunci,pe rînd,printre suspine:
“-Regret.Nu te cunosc.Pleacă de la Mine.”

Ş-atunci in chinul veşnic mare-ţi va fi mirarea
Cînd ai să te-ntîlneşti cu toată adunarea.
Si văzîndu-i pe fraţii ce- ţi spuneau:”-Domnu-i bun!”
Vei spune ca şi Saul”-Am fost complet nebun.”

Gabriel Munteanu Ontinyent-Spania

27 August 2011