DESPĂRŢIRE

Despărţire de ce oare
Apăut-ai pe pământ!
De la primul om sub soare
Ţi-ai dat şi tu un cuvânt.

Spune-mi astăzi despărţire ,
Până când vei mai lucra?
Până când a ta menire
Pe pământ va rămânea?

Până când îi mai despaţi
Pe acei ce se iubesc?
De ce oare faci mult haz
Când alţi se rătăcesc!

Până când tot mai străpungi
Inimile cu durere?
Nu ţi-e milă nici de regi,
Ci îţi faci a ta plăcere.

Până când vrei despărţire
Să lucrezi pe-acest pământ?
Oare când vei fi-ntăcere
Să n-aud de-al tău cuvânt!

Când îţi vei sfârşi lucrarea
Ce o faci cu dibăcie?
Când ţi se va-nchide calea
Să mai vii pea-ceastă glie?

Toate-s scrise-n cartea sfântă.
Şi curând se va-nplini...
Atuncea vei fi oprită;
Şi lucrarea-ţi v-a sfârşi.

Mai este o scurtă vreme
Şi aceasta va sfârşi;
Când Acela din vechime
Pe pământ va reveni.

El îţi va opri lucrarea;
Şi poruncă îţi va da...
Să nu mai cutezi vreo-dată
Să-ţi araţi fiinţa ta.

Iar atunci vom trăi veşnic
Cu Acel ce ne-a creat
Pe pământul cel Edenic
El e-al nostru Împărat.