Deschide-te spre Ceruri...

Deschide-te spre Ceruri...

Deschide-te spre Ceruri pe aripi de credinţă
Înalţă-te spre stele mai sus, mereu mai sus
Nu-ţi gârbovi făptura; nicicând nu-i cu putinţă
Nici lutul, nici păcatul sta-n faţa lui Isus.

A ta fiinţă-ntreagă înseninări aşteaptă
Văpăile dorinţei spre înălţimi se-avântă
O, nu mai sta pe gânduri! N-auzi divina şoaptă?
Pătrunde-te de haruri, de Cerul care cântă.

Doreşti să sorbi din mierea ce-o dăruie iubirea
Dar Lucifer pofteşte azi numai dezbinări
Să nu-l pofteşti la masă, să nu-i râvneşti plăcerea
Ci-alungă-l cu Scriptura, cu rugi şi cu cântări.

Deci nu–ţi trăda credinţa nici de ar fi să vie
O vreme de ocară, o vreme de nevoi
O! roagă-te în Duhul şi îţi va da tărie
Să-nvingi în încercare, să ieşi chiar din noroi.

Spre Dumnezeu deschide-ţi auzul şi vederea
Încrederea adâncă să-ţi fie-un veşnic soare
Iar dezmierdarea Cerului ce-aduce mângăierea
Cunună o să-ţi fie, pe cap, nepieritoare.

ti/2005