DESCHIDE OCHII

DESCHIDE OCHII

Deschide, Doamne, ochii
Şi altora să vadă!
Primind în piept lumina,
În Tine să se-ncreadă!

Credinţa e-o virtute
Dar numai păcătoşii
De ea avură parte
Umblând cu credincioşii.

Pe cei chemaţi de Tine
Prin naşterea a doua,
Să-i faci o mărturie
Precum pe munţi e roua.

Alungă nepăsarea
Şi de pe pleoape somnul!
Creştinii să vegheze
Prin încercări, ca Domnul.

Trezeşte-Ţi lucrătorii
Pe-ntinsele ogoare,
Să-Ţi samene Cuvântul
Cu lacrimi şi-ndurare!

Să plângă pentru alţii
Cum Tu ai plâns, Isuse,
Rănit de necredinţa
Ce-n farisei crescuse.

Când l-ai creat din tină
Pe om cu, daruri multe,
Tu i-ai dat ochi să vadă
Să poată să Te-asculte.

Când ascultarea moare
Şi omul Te respinge,
Lumina cunoştinţei
Încet din el se stinge.

De-aceea prin iubire
Tu îl mai chemi o dată
În ceas de pocăinţă
Cu-o lacrimă curată.

Tu baţi şi-acum la uşă,
Dar mulţi Te ţin afară.
Deschide-le Tu ochii,
Lumina Ta să-i doară!

Să vadă Judecata
Cumplită ce-i aşteaptă
De Ţi-ar urî chemarea
Şi Calea Ta cea dreaptă.

Tu ai ales, Isuse,
Să mori cândva pe cruce.
Iertarea Ta şi astăzi
La Tatăl ne aduce.

*
Ah, oameni, o speranţă
Doar una, mai există
Ca-ntreaga veşnicie
Să nu vă fie tristă:

Grăbiţi-vă cu toţii
Spre Arca de salvare!
Isus prin marea Jertfă
Vă poate da iertare.

Doar Duhul Sfânt vă poartă
Spre Cer şi vă învaţă;
Primiţi-L cu căldură
Ca Sfetnic pentru viaţă!

Mai e puţin, şi vine
Pe nori al nostru Mire;
Puneţi-vă podoaba
De drag şi de iubire!