Deschide-mi ochii

Deschide-mi ochii...

Psalmul 119:18 “Deschide-mi ochii
să văd lucrurile minunate ale Legii
Tale.”
***************************************
Deschide-mi ochii să văd cu claritate
Să împlinesc, Stăpâne, doar voia Ta
Să pot să mă desprind de vanitate
Tot ce mi-araţi să nu mai pot uita.

Să văd în juru-mi nevoile stringente
Să mă jertfesc, să vin într-ajutor
Şi un comfort să fiu în stări urgente
Să iau din mila iubitului Ocrotitor.

Să văd că nepăsarea a devenit regină
S-o detronez, captivă s-o păstrez
Să penetrez vieţi cu veşnica lumină
Pe amărţii soartei mereu să-nseninez.

Să văd ce frumuseţi există în iubire
Şi straiul ei să-l port, să-l vadă toţi
Aroma ei va genera numai sfinţire
Va fi doar armonie între soţii şi soţi.

Să pot să-mi văd mai desluşit fiinţa
Cu firea ce-mi dă brânci înspre abis
S-o îmblânzesc, să-nflăcărez credinţa
Şi să răzbesc mereu spre culmi de vis.

Ia-mi şi vălu-nceţoşării de pe pleoape
Să nu pierd taine sau tâlcuri arătate
Pe Petru să-l privesc înaintând pe ape
Credinţa să-mi edific cu acte minunate.

Dă-mi alifie să-mi vindec îngustimea
Să pot cuprinde în dragoste pe toţi
Să-ndepărtez încorsetarea şi micimea
Să cred că mai există Har şi pentru hoţi.

Să văd dincolo de-ncercare - răsplătirea
Să nu pierd din privire al biruinţei semn
Să-mi plec genunchii, să vină izbăvirea
Pentru răzvrătiţii ce-s pe-un drum nedemn.

Să nu fiu orbul ce vrea să de-a-ndrumare
Căzutului ce bâjbâie în negura pierzării
Ci să călăuzesc pe cale, să dau încurajare
Nenorociţilor ce nu ştiu de tronul îndurării.

Deschide-mi ochii să-Ţi văd neprihănirea
Divertismentul lumii să nu mă mai atragă.
Nici starea faimei ce naşte nesfinţirea
Ci doar făptura Ta în veci să-mi fie dragă.

Iar când splendorile divine m-or întâmpina
Şi ochii consternaţi îl vor vedea pe Mire
Extazul proslăvirilor din Cer va culmina
Cu-mbrăţişările ce-s izvorâte din IUBIRE.

gc/ti/2005