Departe de soare

Departe de soare, spre-albastrul de zare, un chip ca de înger aș vrea să-ntâlnesc,
El este Acela ce astăzi ma poartă, sub aripa-i sfântă spre locul ceresc.

Vreau mâna Sa blândă pe-obraz să coboare, să-mi șteargă tot greul aici ce l-am dus,
Să-mi șteargă durerea, să-mi șteargă suspinul, căci El toate poate... El este Isus.

Departe de ochii ce-și au azi privirea, spre locul în care pe El l-oi vedea,
Îmi stă o dorință... e mare... aprinsă, să-l vad vreau pe Domnul, cum vine-a mă lua.

Cu vocea Sa blândă doresc sa mă strige, să intru în slava de sus mult doresc,
O Doamne îmi este dorința azi focul, prin care aici pe pământ mă grăbesc.

Departe de luna pe cer ce răsare, de soare, de stele, s-ajung eu aș vrea,
Sa-l văd pe-Mpăratul ce-ntruna m-așteaptă, cu brațele-ntinse ca viață să-mi dea.

Privirea Sa dulce spre mine să fie, să-mi spună ca eu sunt un fiu ce-i al Său,
O Doamne ajută-mi s-ajung eu la capăt, chiar dacă mi-e teamă, chiar dacă mi-e greu.

E zarea azi locul în care popasul, prielnic m-așteaptă, odihnă să-mi dea,
Mi-e greu cursul vieții ce-mi stă doar în față, dar nu mă doboară... puterea e-a Sa.

Alerg înainte spre mal de durere, eu știu că îndată aici s-or sfârși,
Și vine o clipă, acea de-nalțare, grabit mi-este pasul, spre-acea mare zi.
Amin