Departe-am fost de Tine

Departe-am fost de tine-n viață,
Iubirea Ta n-am cunoscut,
Nu Tu-ai fugit de mine Doamne,
Eu sunt acel ce nu te-am vrut.

Departe-am fost de cele sfinte,
Mereu eu m-am îndepărtat,
Căci am ales în viață drumul,
Cel de plăceri și de păcat.

Departe-am fost și de-a Ta pace,
Ca să mi-o dai ai vrut mereu,
Neliniștea din lume Doamne,
Cel ce-a ales-o... am fost eu.

Fugeam mereu să fiu departe,
De tot din Tine ce era,
Eu am ales a Ta prezență,
Ea să nu fie-n viața mea.

Departe-am fost de drumul vieții,
Pe cel spre moarte eu mergeam,
Să te urmez n-am vrut vre-o dată,
Să fii cu mine nu vroiam

Departe-am fost... dar nu departe,
Ai fost de mine Tu mereu,
Tu mă treceai de toate Doamne,
Puternic eu credeam că-s eu.

Mereu ai fost Tu lângă mine,
Chiar dacă eu mereu fugeam,
Departe ca să fiu de Tine,
Ca să te am eu nu vroiam.

Dar Tu m-ai vrut întotdeauna,
Nicicând nu te-ai îndepărtat,
Și în ascuns... pe drumul vieții,
Pe brațul Tău doar m-ai purtat.

De văile întunecate,
Adânci în față ce-apăreau,
Doar îngerii trimiși de Tine,
De ele toate mă treceau.

Când plin de mine-n lume Doamne,
În ale ei plăceri eram,
Când ea vroia să mă înghită,
Tu mă salvai... dar nu vedeam.

Dar din a cerului Tu slavă,
Ai coborât în viața mea,
Ca să-mi oprești îndată pasul,
Spre moarte ce se îndrepta.

Cu milă și cu bunătate,
Din gheara răului m-ai smuls,
Ca să cunosc acea iubire,
Ce-i infinită, ce-i de sus.

Oricât mă-mpotriveam Isuse,
Vre-o dată Tu nu m-ai lăsat,
Căci numele în cartea vieții,
Mi-ai scris când m-ai răscumpărat.

Și ai ales sa-ți întinzi mâna,
Să lupți din nou ca eu să fiu,
Salvat... și-aceste toate Doamne,
Nu le știam... acu le știu.

Să-ți mulțumesc nu este astăzi,
Îndeajuns... să-ți spun aș vrea,
Că viața și a mea ființă,
O las numai în slujba Ta.

Să te slujesc e tot ce Doamne,
Să fac acum eu aș putea,
Că niciodată Tu de mine,
N-ai stat departe-n viața mea.