Degeaba arde lampa

Degeaba arde lampa
La omul adormit.
Degeaba ceri simțire
La cel care-i din fire
Atât de nesimțit,
Nimic n-ai de primit.

Degeaba plângi la ușa
Tiranului nedrept.
Degeaba este totul,
Când pomul n-are rodul.
Când nu-i simțire-n piept,
Omul nu poate fi drept.

Pomul îl cunoști pe rod,
Dacă-l are sau nu-l are,
Și pe faptă, pe-un nărod,
Că nu-i sfânt și-i un Irod,
Că pe toată-a lui cărare
Celorlalți face-ntristare.

Așa-i lumea din bucăți
Nu-i nevoie s-o corupi.
Unde-s oale e și băț,
Tot învățu-are dezvăț,
Unde-s albine e și stup,
Unde-s oi, și câte-un lup.

Ce trebuie să-ți vină
În cale întâlnești,
De trăsnet și de soartă
Poți să fugi în lumea toată.
Degeaba te ferești,
Nu poți să le-ocolești.

Când ai zile multe-n stoc
Și-aduci jertfe pe altar,
Scapi din apă și din foc
Și-nverzești în orice loc.
Când n-ai zile și n-ai har
Toți te-ajută și-n zadar.

Doamne, -n harul tău bogat,
Dă-ne binecuvântare
S-aducem un rod bogat
Spre slava Celui Preaînalt!
Și prin marea Ta-ndurare
Să rămânem în picioare.
Amin.
(Marți, 12 mai 2020)