Dedicată

19 mai 2025

Mai pun un an la despărțire,
Mai mare doru-a devenit,
De când te-ai înălțat la ceruri,
De când aici ne-am despărțit,
A mai trecut o primăvară,
O toamnă frunze ce-a uscat,
Iubita mea... sfântă soție,
Dar nici-o clipă n-am uitat,
De serile când împreună,
Privind spre ceruri doar cântam,
Nu uit privirea ta cea blândă,
Îndrăgostiți când ne priveam,
Nu uit nici glasul tău ce-odată,
Durerile îmi alina,
Îmi amintesc mereu iubito,
Cum îmi spuneai... iubirea mea.

Mai răsfoiesc o fil-a vieții,
Ce-i fără frumusețea ta,
Dar știu că azi veghezi iubito,
Zâmbind frumos și-asupra mea,
Mai știu că azi te înconjoară,
Atât de multe fericiri,
Căci pasul tău a fost pe urma,
Ce-a fost lăsată de martiri,
Te înconjoară bucuria,
În ea odihnă ai găsit,
Ți-e chipul blând azi plin de slavă,
Căci ai luptat pân-la sfârșit,
Te-ai dăruit Celui ce astăzi,
Te poartă sus la brațul Său,
Mai știu că ești a Lui mireasă,
Așa cum ți-ai dorit mereu

De-or trece mult mai multe zile,
Uitării eu nu te voi da,
Iubita mea... sfântă soție,
Mereu așa vei rămânea,
Mai stiu că vine-o zi în care,
Cu toții vom sărbători,
Aștept mereu cu nerăbdare,
Din nou pe tine-a te-ntâlni.