Decizie furată odată

Decizie furată odată


Hotărârea mea de beton
E azi celuloza
Unui umed carton,
Am fost născut
În chip firesc,
Dar mor vândut
Și mă vestejesc,
Pe-o pungă de-arginți
Afurisiți,
Pe care văzând-o,
S-au stins, doi sfinți
Care trăiau durerea
De-a-mi fi părinți.
Ceva nu-nțeleg,
Astfel că întreb:
-Unde mă cauți, mamă? ! ...
Când nu îs nicăieri,
Puțin și se destramă,
Atâtea amintiri...
Atâta trudă, Doamne,
N-a folosit nimic,
De toată viața-mi e
Tristețe, după dric.
Trăiam cu gândul mare
De-a-nlocui viața
Cu una ce nu moare,
Să-mi lumineze fața
Cu riscul de-a recurge
La bombe, foc și sânge,
Copil născut să plângă,
Adult care va plânge.
Și, care-ar accesa
Toată iubirea Ta,
De cumva ar putea,
Cuvântul, Tău drept,
Culeg, să-l port în piept.
Poate-am schimbat în lume
Ce s-a putut schimba,
Când dragostea și ura,
Trasau viața mea,
Prea multe vise, Doamne,
Se-ncheagă, umbre sure...
Că, m-ai crescut cu, Taine
Și fructe de pădure.

Hotărăsc acum, fără să clipesc
A, Ta, trădare, moartea
Și mai ales, învierea, plecarea
Și-a, Ta, revenire,
Cu toată ardoarea
Să pot să le-nțeleg
Și să le revăd,
Lumii să le-amintesc,
Acesta-i, scopul vieții mele,
Pe, Terra, cât trăiesc...

Isus, mult m-ai iubit,
Mult vreau să te iubesc
Știind c-ai revenit,
Pe tronul, Tău, ceresc,

De unde simt căldura
Ce spațiul îl străbate,
Adusă de privirea,
Ta, cea fără moarte.

P. S.
Tu, ești, Nebiruitul,
Călcând desculț
Pe iarbă-n, Ghetsimani,
Ce-și aștepta sfârșitul
Și-apoi pacea eternă
A miilor de ani,
Atunci, când mi-amintesc
A ta jertfă curată
Gândesc, că hotărârea mea-i
La, Tine, bine păstrată,
Ca nu cumva, ca la-nceput
Să piară înc-odată,

Și stau căzut pe gânduri
Cu inima la ceruri
Privind în ea frânturi,
Din ce-ai putut să-nduri,

Mă întristez și plâng
Cum poate, Tu, plângeai
Când crucea mea duceai,
Nu cumva să ajung
Suflet nedemn, de Rai,

Strig tare-acum
Ca oamenii să-nțeleagă,
Să nu fugă de-un drum
Ce cere sacrificiu,

Pe care-a fost să meargă
Acel, zdrobit, cu biciul,
Să aibă libertatea-n viața de apoi,
Unde ziua e mare
Și-n care-s toate noi,
Nu-i timp să se măsoare,
Nu-i zi de încercare,
Ci-o singură zi mare
Care sfârșit nu are,
E ziua de odihnă,
Continuu sărbătoare.
-O fi Sabbathul oare? ? ! ...



Maria Despescu
27 oct 1996