Decalogul meu

Decalogul meu
autor. Diana (G. U)

Să te-ncrezi mereu, chiar daca pustiul e-n fața ta... dar încrederea să o ai până la sfârșit.
Să nu privești mizeriile care flutură gânduri, privește spre cum se înalță roua, spre cum miroase mireasma, spre culorile florilor.
Vei vedea sclipiri.
Să nu te-apleci peste limite... niciodată nu vei cădea, sub ele e foc.
Să nu renunti la rugăciune indiferent unde ești, să ai sufletul închinat, poziția lui contează.
Să recunoști mereu măreția lui Dumnezeu și tainele Lui să nu ceri sa le înțelegi toate.
Dumnezeu a zis ca să luptăm până la capăt, dacă vei deveni desăvârșit... cu ce vei mai lupta.
Să înțelegi omenescul și duhovnicescul, altfel vei fi pradă părerilor devenite descoperiri.
Să îl cauți mereu doar pe Dumnezeu și vei gusta amărăciunea ca să poți valorifica valorile.
Să nu te temi de oameni... ei au ce nu este a lor.
Mergi înainte indiferent de ce vei întâlni.
Să aștepți cât ți se cere, și să uiți ce ai făcut... nu și ce ți sa făcut.
Nu pune în vasul vieții tale și viața și moartea, ca să înțelegi ce vrei.
Nu alege singurătatea, ea nu există, e doar o amăgire care vrea să de îndepărteze de realitate... mereu sunteți doi... tu și Dumnezeu.
Nu vorbi cu gândurile... lasă-le să vorbească singure.
Nu îți asculta simțămintele, sunt profunde, dureroase, aduc suferință, păstrează-ți sângele rece.
Alege drumul spinos ca sâ nu poți poposi pe el.
Dacă treci prin iad... să nu te oprești.
Fii stâpânil inimii tale, nu ea stăpânul tău.
Uneori și tu te poți împinge în prăpastie. Nu te iubi, iubirea de sine este o singură sămânță care poate rodi mai multe soiuri de roade amare.
Iubește mereu,
Iubește ascuns,
Alege-l pe Dumnezeu,
Mai mult de nespus,
Iubește mereu,
Fii gata de zbor,
Ascultă de El,
Căci ceilalți... ei mor.