De ziua ta

De ziua ta

De ziua ta îţi scriu scrisoare lungă,
In rândurile ei sa poată să cuprinda,
Din zbor un gând de-al meu să prindă.
Un gând de bine şi de dor, de clipe
Care ne-au fost cândva înalte aripe.
Azi nu te dojenesc şi nici te cert,
Vreau doar să ştii ca eu nimic regret,
Din tot ce-a fost şi a trecut,
Frumosul am trăit şi-am petrecut.
Ca o comoară vie-n amintire, am păstrat
Tot ce de-a lungul vremii noi am semanat
Si iată, acum-uri în şirag s-au adunat.
De ziua ta, eu îţi fac o urare,
Din inimă şi plină de candoare:
Să îţi dea Domnul multă sănătate,
In palma lui mereu El să te poarte.
In gândul tău să pună-nţelepciune,
Cuvântul tău balsam să fie ranii.
Tribut să nu plăteşti tu vămii,
Ceva rău, de-ai făcut de-a lungul vremii.
In fapte bune tu să poţi transpune,
Tot ce în timp s-au adunat,
Ce ai atins şi în frumos ai transformat.
Tu viaţă anilor s-aduni neîncetat.
De te priveşti şi vezi un fir,
In părul tău de vreme mai albit,
Să nu te întristezi, ai fost împodobit,
Să ştii că ai trecut pe-aici, un visător,
Nu trecător, ci-al vieţii tale trăitor.
Sa-ţi fie drumul lin şi inima uşoara,
Să nu te laşi atins de-a neputinţei gheară.
Sa ai doar parte de iubire, să te bucuri
Iar de te pierzi prin ale tale mii de gânduri,
Să faci curat în suflet şi apoi un popas.
Tu să alegi şi altora să dai ce-ţi este de prisos.
Ai să găseşti acolo ce alţii ţi-au dăruit,
Mai bune sau mai rele, în drumul lor grăbit.

Atunci când părăsit şi apăsat te simţi,
Uitat de cei din jur tu te resimţi,
Adu-ţi aminte de cuvintele iubirii,
De clipa când o floare roşie ai dăruit,
Iar eu, cea care acum îţi scriu,
Inc-o mai am în minte şi pot să o descriu.
Tu să nu uiţi că din iubire ai fost creat,
Sădită a fost în tine de la început, o forţă
Si mai departe tu poţi din ea să dai, câte o torţă.
Precum o lumânare, altele aprinde,
Si-aşa lumina a se vedea, prinde,
La fel iubirea gratuită pentru ce te-nconjoară:
Si om, şi pasăre şi floare,
Creează forţa ta interioară, te hrăneşte,
Iti dă putere şi nu se micşorează, creşte
Tot ce tu dai, se-ntoarce tot la tine, vine,
Precum o pasăre la cuibul ei revine.
Iubirea este forţa, ţi-ai dat seama,
Ea vine de la tata, de la mama,
Prin tine merge mai departe,
La cei din jur, copii, nepoţi
Si fără ea eşti mai sărac, vezi că nu poţi.
Ea te ajută să te înalţi, să te desăvârşeşti,
Alături de Speranţă şi Credinţă,
Tu calea să-ţi menţii, atunci când o găseşti!
Poate prea lungă este a mea scrisoare,
Dar eu am vrut să compensez cumva,
Ce tu îmi reproşai, cândva:
Că slova ce-ţi scriam era prea scurtă .
Si anii mei, atunci erau tot mai puţini.
Vezi tu, cu anii înţelepciune aduni,
Experienţe ,alte lucruri ... promisiuni.
Dar ce folos dacă de bogăţia ce avem,
Ascunsă chiar la noi în suflet, ades uităm
Si viaţa tot mai mult o complicăm.
Dar, este ziua ta, eu să nu uit,
Urarea să o fac până la capăt,
Un „La mulţi ani" obişnuit,
Dar spus din al meu mare suflet!
03.06.2007