De zdrobit prin suferință ești pe drum

De zdrobit prin suferință ești pe drum
autor. Diana (G. U)

De zdrobit prin suferință, ești pe drum... de-ți este greu,
Cel ce-a hotărât zdrobirea, este bunul Dumnezeu,
De ești biciuit de oameni, de-a lor guri neîncetat,
Nu fi trist, tu ești pe urma care Domnul a lăsat.

Bucură-te, izbucnește-n strigăte de veselii,
Ești născut prin grea durere, numai pentru veșnicii,
Nu te teme... niciodată, singur nu vei rămânea,
Părăsit vei fi de oameni, Domnul e de partea ta.

Strigă glasul izbăvirii, căci vei fi tu izbăvit,
Strigă rănile ce iată, inima greu ți-au rănit,
Chiar de bei amărăciune, treaz rămâi pe drumul tău,
Nu te mânia când vine, cu trezire Dumnezeu.

De ți-e scuturată haina, întristat tu să nu fii,
Doar cea care-i fără pată, va intra în veșnicii,
Chiar de-i grea și dureroasă, curățirea-n dreptul tău,
Nu uita... o curățire, face numai Dumnezeu.

Cântă marea biruință, la sfârșit ce-o vei avea,
Cântă tu creștine cântă, mergi pe calea cea mai grea,
Ce-i cu pietrele tăioase, ce-i cu spini pe fruntea ta,
Sa nu obosești căci Domnul, noi puteri ție-ți va da.

Vei cunoaște calea păcii, de nu te vei abătea,
Mergi pe mijloc nu pe margini, de pe margini vei cădea,
Trâmbița îndat răsună, se aude pasul Său,
Este-aproape, mult aproape, Fiul cel de Dumnezeu.
Amin