De vorbă cu viața

Tu m-ai purtat viață târâș dar și în zbor,
În văi adânci, pe culmi, pe pante-abrupte, moi
Și-am înțeles că totul, e totul trecător,
Că în orice încercare e Dumnezeu cu noi.

Mi-ai arătat frumosul radiind din floare,
Dar mai târziu, pe munte mi-ai dat un alt răspuns,
Cu ochii de pară, fața strălucitoare
E frumosul la zenit, chiar Soarele Isus!

Mila și bunătatea, răbdarea le-am găsit
În El înmănuncheate, snopul de Iubire,
Cât mă iubești viață, -mi dorești un infinit
La dreapta Lui Isus, El să îmi fie Mire!

Lin, ori cu talazuri, un râu ești viață dragă,
Intrat-am pân-la glezne, pân-la brâu, înotând,
Pe mal zăresc un Far, cu Raza Lui mă leagă
Și ca pe flux mă poartă, ajunge-voi curând.

În raza din amurg, cu unda-îmbujorată,
În clocot de Iubire când peste pietre treci,
Ești mult mai frumoasă, cum n-ai fost niciodată,
Ți-ai săpat vadul, în Domnul vei curge pe veci!