De unde vii oare iubire

De unde vii oare iubire
autor. Diana (G. U)

De unde vii oare Iubire, ce luminezi cărare mea,
De unde poți Tu răsăritul, din zori de ziuă a-l avea,
De unde ai atâta milă, cine Tu ești? , ... de unde vii? ,
De-mi potolești mereu și setea, când trec adesea prin pustii.

De unde ai mereu putere, căci simt cum Tu mă întarești,
De unde ai mereu iertare, Iubire... spune-mi... cine ești? ,
Duiosu-ți glas îmi netezește, cărarea ce-i atât de grea,
Cât poți iubi? ... de fără margini, iubești adânc ființa mea.

De unde vii căci văd cum crucea, însângerat-a fost cândva,
De focul Tău... care odată, și pentru mine el ardea,
De ce te-ai pus să fii străpunsă, Tu să nu taci... să-mi spui doresc,
Cine Tu ești? ... căci nu ai locul, în nici-un loc ce-i pământesc.

Cine Tu ești de-atâta milă, în tine văd eu zi de zi,
Ma duci sa văd cărarea vieții, sub stelele ce vor a-mi fi,
Luminători în noaptea lungă, în care Tu prezentă ești,
Tu spune azi... spune Iubire, cum poți Tu doar mult să iubești.

Privirea Ta mă copleșește, în haină Ta m-ai învelit,
Să pot iubi și eu iubire, cum Tu iubești... fără sfârșit,
O inimă ce împietrită, era cândva... ai despietrit,
Cum ai făcut? , . . iubire... spune, căci nimeni nu a reușit.

Cum iar azi eu în piept cum arde, un foc al dragostei și dor,
Cum mi-ai dat aripi tu iubire? , căci astăzi simt spre cer cum zbor,
Cum mi-ai dat mie mântuire? , căci am azi bucuria ei,
Cum ai făcut să am iubire, chiar și pentru dușmanii mei.

Ca să te am vreau totdeauna, căci Tu în mine ai schimbat,
Un gol a vieții fără Tine, e astăzi plin... e-adevărat,
Să nu mă lași să simt o clipă, singurătatea pe pământ,
Rămâi cu mine căci cu Tine, eu am făcut un legământ.
Amin