De Tine nu mă las Isuse

De Tine nu mă las Isuse,
Și niciodat nu voi lăsa,
Să mă cuprindă deznădejdea,
Să mă doboare ce ar vrea.

Cununa cea nevestejită,
Din mâna Ta vreau s-o primesc,
Alerg... alerg... alerg iubite,
Și niciodat nu obosesc.

Mă țin de poala hainei Tale,
Când urlă un întreg adânc,
Iubirea ce ți-o port eu Doamne,
În inimă mereu o cânt.

Răsună ea și printre lacrimi,
Care nu vor parc-a seca,
Îmi întristează a mea față,
Dar și atunci o voi cânta.

Mă-ncred mereu doar în cuvântul,
Cu stropi de sânge ce l-ai scris,
Căci am văzut și împlinirea,
Acelor care le-ai promis.

Am auzit atâtea lanțuri,
Cum au căzut în jurul meu,
Când m-ai salvat din gheara celui,
Ce m-a legat sfânt Dumnezeu.

Privesc mereu numai spre zare,
Aștept tăcut venirea Ta,
Vreau cele ce sunt trecătoare,
Ca să rămână-n urma mea.

Să urc pe razele de soare,
Cum roua urcă-n zori de zi,
Și să rămân aș vrea o floare,
Ce nu se poate ofili.

Mă țin de mână Ta străpunsă,
Suspin de jale și de dor,
Dar nu mă las de Tine Doamne,
Eu vreau să urc... nu să cobor.

Și-n trecerea de vremi o clipă,
Fără de Tine nu aș vrea,
Ca eu să fiu... căci vreau la capăt,
Ca să pășesc în slava Ta.

Fiorul strâns care ne leagă,
În jurul meu e-nfășurat,
Căci nu aș vrea eu niciodată,
De Tine ca să mă despart.

Ești Dumnezeul mântuirii,
Ce îl doresc și mult aș vrea,
Ca la a doua revenire,
Să fiu și eu... mireasa Ta.
Amin