De-ți va fi vre-o dată greu

De-ți va fi vre-o dată ție, greu pământul să-l pășești,
Printre lacrimile-amare, norii grei să-i ocolești,
După ei este Acela, ce nicicând nu te-a uitat,
El cu mâna Sa cea blândă, șterge-obrazul tău îndat.

Pasul tău pe a Sa urmă, El pe cale îl va pune,
De-ți dorești ca El să fie, mai departe azi de lume,
Îți va netezi și drumul, chiar de este cel pietros,
Ochiul bun... în orice piatră, vede lucrul ce-i frumos.

Dar de-ți va fi apăsarea, una mare și greoaie,
Doar în mâna Lui e clipa, cea dorită... cea vioaie,
Să ți-o dea El ție poate, acea clipă s-o trăiești,
Când ți-e greu de tu spre ceruri, așteptând mereu privești.

Dar și-atunci când vale-apare, teamă ție să nu-ți fie,
La sfârșit de orice vale, este înspre veșnicie,
Poate-o treaptă, poate două, mai aproape de Isus,
Rabdă orice vine-n vale, du și crucea ce-ai de dus.

De-ți va fi în suferință, pasul unul clătinat,
O tărie să îți fie, poate Cel ce-i Preaînalt,
Ancorează-te în toate, ce sunt azi în jurul tău,
În acele biruințe, ce-ți aduce El mereu.

Zi de zi te ocrotește, cu o mână perforată,
Nici orfan în astă lume, nu ai fost tu niciodată,
Ale Lui sunt toate cele, astăzi ce te înconjor,
De la El sunt ale tale, aripi ce le ai în zbor.

Întărește-te-n nădejde, ține și credința vie,
O credință și-o nadejde, sunt acele ce-n pustie,
Îți vor lumina cărarea, ca să treci de-orice-ntâlnești,
Întărește-te și-ascultă, glasul slăvilor cerești.

Căci în toate ascultarea, călăuză îți va fi,
Printre stânci de treci... prin vale, nicicând nu vei rătăci,
Să privești doar înainte, înspre ce ți s-a deschis,
Doar în față este drumul, înspre Țara Paradis.