De-ți pui mereu nădejdea doar în Domnul

De-ți pui mereu nădejdea doar în Domnul,
Vre-o dat nepăsător El nu va fi,
O mână ce străpuns-a fost pe cruce,
Ea ție-n ajutor îți va veni.

De stai la poala crucii-n așteptare,
Flămând tu nu vei fi... îți va purta,
De grijă Dumnezeu căci mult iubește,
Oricine ești... oricând, ființa ta.

De vei avea mereu acea credință,
Lăsată ce a fost de la-nceput,
De sus tu vei primi a Sa lumină,
Pe cale îți va fi cerescul scut.

Cu tine ea va fi și-n miez de noapte,
Cu tine ea va fi și-n zori de zi,
Credința cea dintâi îți va aduce,
Puteri să treci de orice ar veni.

De crezi că Domnul poate-a fi tărie,
El stânca ta în viață îți va fi,
El poate să îți dea și bucurie,
Te poate-ntotdeauna izbăvi.

Doar cerul să privești în orice clipă,
Chiar dacă se arată nori pe el,
Vre-o dată să nu ai de ei vre-o teamă,
Străpunși pot fi de El... Emanuel.

De-ți pui mereu speranța-n revenire,
Vei fi acel ce e de neclintit,
Vei sta doar în picioare sus pe stâncă,
Căci Domnul este Cel ce te-a zidit.

Chiar dacă pe pământ ar bate vântul,
Pe tine să te-aplece... n-ar putea,
De tu vei crede doar în Domnul slavei,
Ce poate chiar și vântul a mustra.
Amin