De-ți este mare azi durerea

De-ți este mare azi durerea,
De-ți este sufletul zdrobit,
De treci acum prin suferință
Tu nu uita... ești mult iubit.

De plângi cu-amar, de ți-e suspinul,
O hrana sufletului tău,
Tu nu uita cum pe o piatra,
A plâns un Fiu de Dumnezeu.

De treci prin văi... întunecate,
De-ți stă pustiu-n fața ta,
Și Domnul îl trecea odată,
Pe urma Lui ești... nu uita.

Pe urma cea însângerată,
Ce pentru tine o lăsa,
Ca să ajungi și tu acasă,
Acolo sus... în slava Sa.

De-ți este inima-ntristată,
În întristare tu să fii,
Cum era El... pe acea cruce,
În focul dragostei dintâi.

Privind mereu doar înspre ceruri,
La Tatăl sfânt... la Dumnezeu,
Chiar dacă grea era durerea,
Chiar dacă Lui... îi era greu.

Tu suflete iubit de Domnul,
Ce-n strâmtorare ești acum,
Privește dincolo de vremea,
Ce-aduce capătul de drum.

Mai e puțin... și vine Domnul,
La ceruri pentru-a te-nălța,
Aproape este izbăvirea,
Ca să mai lupți... nu înceta.

Ridicăte în cap de oase,
Putere azi Primești de sus,
De partea ta este-ntreg cerul,
De partea ta este Isus.

Nu obosi... în tine Domnul,
A pus din Duhul Lui cel sfânt,
Nu asculta străine șoapte,
Tu singur nu ești pe pământ.
Amin