De ți-e inima-ntristată

De ți-e inima-ntristată, de ți-e sufletul mâhnit,
Frate drag... ascultă bine, tu de sus ești auzit.

Cel ce te-a-ntocmit pe tine, mila Lui și-a arătat,
Ți-a deschis un drum spre viață, mântuire-n dar ți-a dat.

Ți-a suflat suflare-n gura, și în inimă ți-a pus,
Dragoste... ți-a dat putere, ca tu să privești în sus.

Ți-a dat armele divine, ca atunci când este greu,
Tu să ai doar biruință-n, lupta cu acel ce-i rău.

Însă tu ascultă bine, ce-ai făcut cu ce-ai primit,
Căci de sus a pus în tine, darul ce-i neprețuit.

Înspre ce privești tu astazi, de ce calea ocolești,
De ce lași să te doboare, cele care sunt lumești.

Tot privești în jur și-ți clatini, ce ți-a înrădăcinat,
De ce uiți că ți-a dat ție, ce în lume n-ai aflat.

De ce lași să te cuprindă, deznadejdi care mereu,
Îți arată doar greșeala, celui ce-i în jurul tău.

Tu de azi ridică ochii, și privește doar în sus,
Și lucrează pentru Domnul, cu tot El ce-n tine-a pus.

Apără doar adevărul, prin cuvântul semanat,
Într-o inimă în care, viață vie El i-am dat.

Chiar de vezi nelegiuirea, tu înalță rugăciuni,
Și în viața ta vedea-vei, zi de zi numai minuni

Dar de nu le vezi îndată, nu fi trist căci Dumnezeu,
La o vreme hotărâtă, va lua și greul tău.

Însă tu pune-ti nădejdea, doar în El și vei vedea,
Cum lucrează pentru tine-n, mâna Lui e viața ta.