De ți-e inima-ntristată

De ți-e inima-ntristată, de ți-e sufletu-apăsat,
De ți-e fața-nlăcrimată, de ți-e drumul tulburat,
Trebuie să știi că-n ceruri, este-un mare Dumnezeu,
E Vindecător de boale, și El nu e doar a-l meu.

Este El a tuturora, și al tău azi poate fi,
De îl strigi... chiar azi din ceruri, înspre tine va privi,
Îți va ridica povara, care este-atât de grea,
Căci tot El este acela, ce o duce și pe-a mea.

De ți-e pacea azi luată, dacă liniște nu ai,
Dumnezeul celor veșnici, ce vor fi veșnic în Rai,
Poate azi să ți-o aducă, căci și pacea e a Sa,
Și-n iubirea ce ți-o poartă, El și ție ți-o va da.

Însă tu să strigi spre Domnul, ceru-l va deschide-ndat,
Căci ales ai fost odată, și de El răscumpărat,
Va veni cu pacea sfântă, ca tu să o ai mereu,
Căci valoare ai în ochiii, veșnicului Dumnezeu.

Iar de-ți este azi mâhnită, a ta inimă... să știi,
Că Acel ce are pace, este Domnul celor vii,
A ta inimă rănită, El o poate-nviora,
Doar să-L lași ca El s-o poarte, zi de zi pe mâna Sa.

Vei vedea cum te va trece, de adâncul cel din văi,
Pe-a Sa mână te va trece, de mânia celor răi,
Căci e cea care săpată, pe o cruce-a fost cândva,
Biruind atunci și moartea, ca pe tine-a te salva.

Dar ca tu să ai azi parte, de ce are Dumnezeu,
El îți cere doar un lucru, tu să îl iubești mereu,
Se va coborâ la Tine, oricând tu îl vei chema,
Nu-i nepăsător cu-aceia, inima ce îi vor da.

Dă mereu cu mână largă, doar celor ce își doresc,
Dăruiește celor care, mult pe El ei îl iubesc,
E mereu lângă aceia, ce îl au ca Dumnezeu,
Și tu-L poți avea de astăzi, căci pe El îl am și eu.