De ți-e inima aprinsă

De ți-e inima aprinsă

De ți-e inima aprinsă, de ți-e pieptul plin de dor,
Vei primi doar biruință, aripi sfinte pentru zbor.

De ți-e pasul doar pe urma, ce-a lăsat-o-n urma Sa,
Vei cunoaște calea sfântă, ce odată o călca.

De ți-e inima-ntristată, vei simți doar bucurii,
Căci cei triști sfârșesc în ceruri, locul cel din veșnicii.

Și Isus gusta amarul, pe pământ cât a pășit,
Aducând o jertfă sfântă, sus pe cruce răstignit.

De ți-e fața-nlăcrimată, nu fi cel îngrijorat,
Ți le strânge Cel pe-o piatră, lacrimi sfinte ce-a vărsat.

În burduf încet le pune, pentru ele îți va da
O cunună ce vre-o dată, nu se vestejește ea.

De îți este-ncețoșată, azi privirea ta pe drum,
Cere-a Domnului lumină, o va coborâ acum.

Îți va netezi cărarea, ca să-naintezi ușor,
Îți va-nsenina și cerul, lin să fie al tău zbor.

De îți este grea azi calea, Domnu-o poate ușura,
Căci puterea cea mai mare, este doar în mâna Sa.

El îți poate-aduce soare, chiar și-n miez de noapte grea,
Toate poate, Tu doar spune... facă-se doar voia Ta.
Amin