De ți-ar fi calea ușoară

De ți-ar fi calea ușoară, fără timpul ce e greu,
Oare unde l-ai cunoaște... omule pe Dumnezeu,
De ar fi fără de lacrimi, doar un zâmbet de ți-ar fi,
Ai mai sta în rugăciune, la Isus a mijloci?

De te-ar duce drumul vieții, doar pe raze printre flori,
Tu în cine te-ai încrede, din al vieții tale zori,
De-ar fi fără chin și jale, l-ai chema pe Dumnezeu? ,
Sau ai fi în lumea mare, rob acelui ce e rău.

De ți-ar fi azi a ta viață, pe mai multele cărări,
Pline de plăcerea lumii, goale ce sunt de ocări,
Al cui fiu ai fi în viață, căci acei de Dumnezeu,
Rabdă hule... prigonire, tac când timpul este greu.

Tu trezeste-te din somnul, ce îl crezi odihnitor,
Către cer e-un drum al crucii care nu este ușor,
Răbda pietrele-aruncate, rabdă guri ce s-au deschis,
Doar așa poți tu ajunge, sus în cer... în Paradis

Calcă urma ce-a lasat-o-n urma Lui un Împărat,
Pentru tine când în chinuri, El a fost crucificat,
Urcă dealul întristării, care nu este ușor,
Vei putea de vei rămâne, la al vieții viu izvor.

Rabdă lovituri de bice, rabdă tot ce întâlnești,
Doar răbdând Țara divină, vei putea s-o moșteneși,
Nu tăia nicicum din cruce, du-o cum Isus ducea,
Fără murmur sau cârtire, doar iubind mereu urca.

Calea crucii nu-i ușoară, dar de te încrezi în El,
În Acel care pe cruce se jertfea ca și un Miel,
Vei vedea cum doar putere, vei primi mereu de sus,
Căci puterea este Domnul, Împăratul viu... Isus.

De îți este-a ta ușoară, caut-o pe cea mai grea,
Calea grea e calea-ngustă, ce sfârșește-n slavă Sa,
Cea ușoară-i spre pierzare, ce în moarte va sfârși,
Însă cea mai grea... în ceruri, unde veșnic vei trăi.