De te-ncrezi numai în Domnul

De te-ncrezi numai în Domnul, tu nu te vei clătina,
Căci credința e tărie, ea și ție îți va da.

Ea îți poate da putere, ție ce ești obosit,
Cel ce verși lacrimi amare, și în zori și-n asfințit.

De te-ncrezi doar în cuvântul, ce nu-i slovă... ce e viu,
Vei străbate-n ziuă norii, clipele din ceas târziu.

De vei crede că scriptura-n viața ta poate lucra,
Va lucra... tu azi doar crede, și minuni doar vei vedea.

De vei crede-n jertfa sfântă, cea adusă de Isus,
Vei putea să rabzi calvarul, suferință ce-a adus.

Doar atunci vei înțelege, cât de mult a pătimit,
Cel cândva bătut în cuie, fără vină răstignit.

De vei crede că lumină, poți primi prin Duhul sfânt,
El îți va fi călăuză, cât vei fi tu pe pământ.

Tu doar lasă-l să-ți conducă, pasul tău pe urma Sa,
Pe-acea urmă-ntotdeauna doar lumină vei avea.

De vei crede că El cerul, pentru tine l-a lăsat,
Vei simți fiorul care, este cel mai minunat.

Vei simți cum se coboară, mângâiere să îți dea,
Cel ce-ți cere azi credință, în cuvânt... puterea Sa.

Tu doar crede și privește, înspre cerul cel bogat,
Vei fi-n el moștenitorul, veșnicului Împărat.

Crede căci credință este, cheia porților de fier,
Te va ține lângă Domnul, departe de cei ce pier.

Te va duce unde astăzi, ești mereu tu așteptat,
Tu doar crede-n orice clipă, crede astăzi ne-ncetat.

Și rămâi doar la izvoare, ce pot viață să îți dea,
Și să crezi că El ți-a dat-o, că e doar pe mâna Sa.

Fii încrezător pe cale, și vei fi biruitor,
Doar credința te desparte, de acei care cobor.

Urcă dealul prin credință, și mereu vei birui,
Și din orice lupt-aprinsă, glorios tu vei ieși.