De s-ar mai lăți cărarea

De s-ar mai lăți cărarea,
Ooo... cât de ușor ar fi,
Până chear și alergarea,
Ea mai iute s-ar grăbi.

De aș plânge-n colț de cale,
Aș fugi în celălalt,
De-ar veni un timp mai rece,
Aș pleca în cel mai cald.

De-ar ploua o vreme lungă,
De ar fi calea mai lată,
Aș fugi în vremea caldă,
Ce-i in partea cealaltă.

Aș alege, căci lățimea,
Multe ea mi-ar oferi,
Dar alegerea cea mare,
La un capăt ea ar fi.

Doar că nu va fi la mine,
Ea va fi la Dumnezeu,
Care poate să îmi spună,
Că nu știe cine-s eu.

De ajung pe cea ce-i lată,
După cum eu o aleg,
Nu la Domnul voi ajunge,
În zadar pe ea alerg.

Dar de merg pe cea îngustă,
Cu vremuri ce-s schimbătoare,
Voi ajunge-n locu-n care,
Curg doar viile izvoare.

Care îmi vor da putere,
Să înaintez pe ea,
Pe-acea cale ce-i îngustă,
Ce sfârșește-nslava Sa.

E ușoară calea lată,
Pot ușor ca s-o pășesc,
Dar mă duce-n locu-n care,
Nu aș vrea ca să sfârșesc.

O să merg pe cea îngustă,
Chear de greu pe ea mi-ar fi,
Voi ajunge lângă Domnul,
Căci ea-n cer se va sfârși.