De s-ar îneca minciuna

De s-ar îneca minciuna

De s-ar îneca minciuna
Într-ale dreptății izvoare
Și-ar pieri pe totdeauna
N-ar mai fi nici o întristare.

Am trăi cu toții una
Neumbriți de dezbinare
Și-am fi stele în cununa
Celui plin de îndurare.

Dar minciuna nu se îneacă
Cu dreptatea ce-i la noi
Căci izvoru-acesta seacă
Când de Duh Sfânt suntem goi!

Iar când privim cu jind `napoi...
„Pofta firii” ne încarcă
Malurile cu gunoi,
Cursu-n jos dând să ne întoarcă.

O, de n-ar mai fi minciună
Am trăi cu adevărat
Plini de dragoste împreună
Și cu cugetul curat,

Stele vii prinse-n cunună
Pentru Marele Împărat,
„Slavă, slavă!” în veci să-I spună
„Mielului ce-a fost jungheat...”

Avem Duhul Sfânt – arvună
Cu putere de schimbat
Mintea noastră cea nebună,
Însă trebuie ascultat!

Avem Mare Preot sus
Chiar pe Tronul Preamăririi,
Un Păstor bun de nespus
Și Puterea mântuirii

Care-n inimi ni s-a pus.
Avem pajiștea Iubirii,
Soare fără de apus
Și-un Tron al milostivirii.

Iar pe tărâmul omenirii
Doar o cruce avem de dus,
Pentru răstignirea firii
Ce-n minciună ne-a condus.

Doamne ai milă și-adună
Fiii risipiți în „neant”
Fă-ne liberi de minciună
Și morți față de păcat,

„Popor viu” care încunună
Slava Celui Preaînalt
Și declară împreună
Că trăiesc cu adevărat!

02/01/2015*Ioan Hapca
(Zaragoza)