De s-ar auzi durerea

De s-ar auzi durerea, cum în mine azi răcnește,
S-ar cutremura pământul, soarele ce-l strălucește,
S-ar cutremura adâncul, cel de mare ce-i întins,
S-ar cutremura și munții, ce se-nalță să fiu stins.

De s-ar auzi durerea, inimii care o am,
Ar muți acele șoapte, ce mereu le auzeam,
Ar închide ea și gura, să mă-nghită ce ar vrea,
Căci atât de mare este, azi durerea mea ce-i grea.

De s-ar auzi un plânset, ce în mine se aude,
Fețele ce sunt uscate, n-ar mai fi... ar fi doar ude,
Limbile de foc ce astăzi, lasă scrum în urma lor,
S-ar opri căci fumegândul, el mă face să cobor.

De s-ar auzi durerea, pieptul care mi-a cuprins,
Azi văzduhul și-ar închide, porțile ca un învins,
Dar eu tac... nu strig mai tare, oricât astăzi m-ar durea,
Căci vreau ca să mă asemăn, cu Isus... iubirea mea.

Vreau să-ndur cum El odată, pentru mine a-ndurat,
Vreau să fiu și eu lumină, cum și El a luminat,
Ca să fiu ca El pe cale, eu de sus mereu voi cere,
Ajutor... a Sa prezență, doar rabdare și putere.