De pe-ntinsele coline

De pe-ntinsele coline, se-aud păși care pășesc,
În al săbiilor zgomot, cei mai slabi se prăbușesc,
Alții luptă pân-la moarte, și nu dau nicicum' napoi,
Sunt acei martiri ce-ntruna, luptă când e lupta-n toi.

Se-aud plânsete și jale, căci sunt vremuri de sfârșit,
Se-aud bocete pe drumul, printre munții de granit,
Ape care curg șuvoaie, din a lacrimii izvor,
Azi pe mulți ele-i îneacă, ei sunt cei care cobor.

Și adâncile suspine, au ecoul lung în plâns,
Se-aud mâini ce cad pe drumul, care felinare-a stins,
Dar și strigăte în vale, se aud căci astăzi strigă,
Chiar și inima de piatră, ce o viaț-a fost rigidă.

Se văd vise spulberate, de acele slăbiciuni,
Ce au fost ele-nghițite, astăzi de mai multe lumi,
De o lume-a deznădejdii, de o lume-a morții reci,
De o lume rătăcită, plină de a ei poteci.

Dar pe-ntinsele coline, se aud și guri mereu,
Imn de biruință-nalță, chiar când lor le este greu,
Nu vor sta vre-o dată-nchise, oricât e de-adâncă valea,
Ele sunt acele care simt în vale îndurarea.

Se văd mâini ce-s ridicate, care vor să fie-atinse,
Se văd flăcări ce vre-o dată, nu-și doresc să fie stinse,
Ard de dor... ard de iubire, inimi pentru cer ce bat,
Pline ele orice vale, azi așa ușor străbat.

Se-aud zgomote în lupte, umbre suflete aleg,
Care sunt slăbănogite, le doboară și se pierd,
Răcnete și multe șoapte, gânduri slabe obosesc,
Le aruncă în mocirla, lumii și se murdaresc.

Se văd ochi ce-ascund privirea, îndreptată înspre lume,
Amăgiri ce spun că lumea, are numai lucruri bune,
Se dau lupte-atât de grele, pe întinsele coline,
Cineva știe că-ndată, Cel biruitor revine.

Cel ce liniște nu are, ce răcnește din adânc,
În aceste vremuri scrise, furios e pe pământ,
Totul vrea ca să înghită, să doboare azi ar vrea,
Pe colinele întinse, tot ce are-n fața sa.

Sunt azi vremi ce-aduc schimbare, pentru toți... tot ce-și doresc,
Le deschide azi o ușă, înspre ce aleg pornesc,
Este-o vreme hotărâtă, hotărâri ca să se ia,
Drumu-ntins ce-i pe coline, unde se va termina.

Să se ia și hotărârea, unde-am vrea ca să sfârșim,
De e lungă... de e scurtă, astăzi vreme noi nu știm,
Dar să hotărâm îndată, care viață ne-o dorim,
Cea în planset sau în zâmbet, pe coline când sfârșim.