De pe căile străine

Pe o cale ce-i străină, ai umblat și tu... și eu,
Când robeam din greu pământul, fiind robii celui rău,
Rătăceam orbiți de lumea, ce e plină de păcat,
Dar pe tine... și pe mine, cineva azi ne-a salvat.

Într-o beznă ce-i adâncă, am fost noi cei scufundați,
Dar să știi că niciodată, de Isus n-am fost uitați,
Cu-a Sa mână minunată, El pe noi ne-a ridicat,
Căci pe tine... și pe mine, ne-a iubit cu-adevărat.

Dintr-un drum în rătăcire, când erai și tu... și eu,
Pe o cale catre ceruri, ne-a pus Sfântul Dumnezeu,
Cel care pe-o cruce-odată, viața-n chinuri El și-a dat,
Pentru mine... pentru tine, doar durere a-ndurat.

Ca să ai și tu în viață, tot ce-n ea tu ți-ai dorit,
Ca să fiu și eu pe cale, fiu de Dumnezeu iubit,
Șansa mare-a mântuirii, a Sa jertfă ne-a adus,
Cel ce-a biruit și moartea, când lupta pe cruce sus.

Pentru tine a dus lupta, pentru mine a luptat,
Pentru noi Acel din slavă, ceru-n urmă a lăsat,
Să coboare pe pământul unde greu a pătimit,
A știut ce îl așteaptă, dar în urmă n-a privit.

A privit doar înainte, pentru mine... pentru tine,
De ești ațipit tu astăzi, ooo... trezește-te creștine,
Să deschid și eu larg ochii, clar eu astăzi ca să văd,
Cum El grija azi îmi poartă, de n-ar fi... aș fi-n prăpăd.

De n-ar fi, ai fi un nimeni, un nimic aș fi și eu,
Am fi suflete legate, în adânc de cel ce-i rău,
Astăzi tu... dar și eu astăzi, să venim cu mulțumiri,
Să-l slăvim pe Dumnezeul, sfânt al marilor oștiri.

Căci e Cel care pe tine te-a purtat în gândul Său,
El și mie mi-a dat viață, când spre moarte acel rău,
Mă ducea... dar și pe tine, te-mpingea el zi de zi,
Dar nu a putut căci Domnul, n-a-ncetat în a iubi.

A iubit a ta ființă, a iubit-o și pe-a mea,
Le iubește și acuma, nicicând nu ne va lăsa,
Vedem dragostea-i măreață, o vezi tu... o văd și eu,
Căci Acel care ne ține, azi în viața-i... Dumnezeu.