De nu zidește Domnu-o casă...

De nu zidește Domnu`o casă,
Zadarnic se trudesc ce-i ce-o zidesc,
De nu păzește Domnul o cetate,
Degeaba veghetorii o păzesc.

Degeaba vă sculați de dimineață,
Si vă culcați târziu trudiți,
Căci Domnul dă la cei cel caută,
Pâinea ca-n somn și-s fericiți.

Iată că fii sunt o moștenire,
Și rodul pântecelui,răsplată de la El
Săgeți în mână tare de războinic,
Așa sunt fii,binecuvântați de El.

Ferice e de omul care-și umple tolba,
Cu fii ce Dumnezeu ia dăruit,
Ei niciodată n-or fi de rușine,
Cu Dumnezeu vor fi pân` la sfârșit.

Așa e omul binecuvântat de Domnul,
Mereu mulțumitor lui Dumnezeu,
În casa lui e liniște si pace,
Domnu-i cu el la bine și la greu.
Amin