De n-ai fi Tu Isuse

De n-ai fi Tu Isuse
autor. Diana (G. U)

De n-ai fi Tu Isuse, noi ne-am topi sub soare,
Ne-ar înghiți pustiul, ne-ar flutura un vânt,
Ne-ar spulbera adâncul, cu bezna nopții grele,
Am fi mereu doar singuri, pierduți pe-acest pământ.

De n-ai fi Tu Isuse, de n-ar fi-a ta iubire,
Ne-am rătăci prin valea, ce-i plină de dureri,
Am fi cu o privire, mereu încețoșată,
De n-ar fi-a Ta lumină, ce vine dinspre zări.

De n-ai fi astăzi Doamne, mereu în fața noastră,
Ne-ar nimici mânia, ce este-a celui rău,
Ne-ar fi înspre pierzare, cărarea pământească,
De n-ar fi a Ta milă, prezentă ea mereu.

Am fi ca și zăpada, sub razele de soare,
Ca picurul de ploaie, pe un pământ uscat,
De n-ar fi bunătatea, ce o vedem în toate,
Din Tine coborâtă, căci ești doar minunat.

De n-ai întinde mâna, în vremurile grele,
Am fi pe cale Doamne, acei cu zboru-nfrânt,
Cu aripi obosite, zdrobiți... fără putere,
În alergare goală, mereu pe-acest pământ.

Ne-am pierde-n ceața deasă, de vremuri ce-i adusă,
De n-ai fi Tu Isuse, Acel Cârmuitor,
Ce stă mereu la cârmă, ducându-ne ființa,
Spre locul unde viața, se scurge din izvor.

O Doamne dacă astăzi, n-ar fi a Ta privire,
Spre noi ea îndreptată, cu toții am muri,
Furia mânioasă, ce-i din adânc pornită,
Pe noi într-o clipită, pe loc ne-ar nimici.

Dar dragostea divină, ce este fără margini,
Cu noi e-ntotdeauna, văzută e mereu,
Căci doar a Ta iubire, ne dă nouă tărie,
Să fim doar în picioare, când timpul este greu.

De n-ai fi Tu Isuse, Acel ce stă de veghe,
De n-ai fi Tu în luptă, divinul Luptător,
Am fi pe drumul care, le stă mereu în față,
Acelor ce nu urcă, a celor ce cobor.

Căci noi fără de Tine, fără a Ta iubire,
Suntem un praf de tină, ce-i spulberat de vânt,
Un rod ce-i al neghinei, suntem fără de Tine,
O umbra ce se pierde, sub soare pe pământ.