De n-ai fi Tu, Isus, Iubire

Un dor din piep, de Tin' mă leagă
Iubitul sufletului meu;
De n-ai fi Tu, Isuse Dragă,
Tu, Fiule de Dumnezeu,

Deosebit din zeci de mii,
Purtând cununa-mpărătească,
Şi ochii...ca doi porumbei,
Ce stau mereu să ne privească.

Obrajii...straturi de miresme
Cu saduri vii, mirositoare.
Of, ochii mei, de-atâta vreme,
Doresc să vadă-a Ta splendoare.

Buzele-Ţi sunt, ca nişte crini,
Având cea mai aleasă smirnă.
Eşti ca fântâna din grădini,
Izvoare vii, cu apă lină.

Un strugure de măliniţă,
Cât de plăcut eşti şi frumos!
Când eşti prezent 'n-a mea fiinţă,
Sunt desmierdat şi-s bucuros.

De n-ai fi Tu, Isus, Iubire,
Prezent aicea, printre noi,
N-ar mai fi dragoste, sfinţire,
Nici har, scântei în inimi noi.

Nici apele nu pot s-o stingă,
Furtuni, sau valurile reci.
Când dragostea-Ţi o să ne strângă,
Vom fi uniţi de-aici, pe veci!

Când recea moarte ne desparte,
Ducând Acasă pe cei dragi,
Ştim că eşti dincolo de moarte
Şi vrei la Tine să ne-atragi!

Acolo...,sus e Casa noastră
În Noul Sfânt Ierusalim.
Acum, suntem în:"Drum spre Casă"
În arşiţă, lacrimi şi chin.

Acolo...vom sta faţă-n faţă.
Pe frunţi, numele-Ţi vom purta.
Vom învia, şi-o nouă viaţă
Avea-vom sus, în slava Ta!

De n-ai fi Tu, nădejdea noastră,
Ce mântuirea vrei s-o dai,
N-ar avea sens această viaţă,
Dar Tu, vrei să ne duci în rai!
#
Deci, vino azi! Te pocăieşte!
Albeşte-ţi haina-n sânge sfânt!
Şi de acum, te pregăteşte,
Căci vom pleca de pe pământ!

Maranata!