De n-ai fi Tu

De n- ai fi tu in viata mea Stapan
Cand stoluri de sageti se- arunca- n mine,
A pacii vorbe n- as mai stii sa spun
Si raul nu l- as transforma in bine.

De nu mi- ai intari piciorul slab
Cand temeliile se clatina sub mine,
As oscila asemeni lui Ahab
Si n-as mai stii sa ma indrept spre Tine...

De nu mi-ai limpezi privirea stearsa
Cand neguri ma-npresoara nemilos,
As rataci pe o carare falsa
Si as inainta fara folos...

De nu mi-ai curati auzul care,
Adesea pare surd la Glasul Tau,
As asculta soptiri din departare
Care m-ar rataci de harul Tau...

Cand mana mea se-ntinde inainte
Dorind un sprijin in momentul greu,
De n-ai intinde bratul Tau, Parinte,
M-as prabusi mereu in drumul meu...

De n-ar simti dulceata mangaierii
Inima-mi trista si-apasata chiar,
S-ar sfarama-n singuratatea serii
Traind mereu un viu si crud cosmar...

Dar Tu: Stapan, Prieten, Tata, Domn
In maretia creatiunii Tale,
M-ai intocmit pe mine - carne, om...
Si- ai pus in mine taine ideale...

Si te implici in mersul meu spre cer
In fiecare pas si-naintare,
Facandu-ma sa uit ce- i efemer
Si sa tintesc spre tarmurile Tale...