De n-ai fi Tu...

De n-ai fi Tu în lume, în durere
Să ne menţii pe Calea către cer
Am adormi, am părăsi credinţa
La prima adiere de mister

De nu Ţi-am şti puterea suverană
În deznădejde am cădea răpuşi
Dar mâna Ta ce leagă orice rană
Ne dă puteri şi măngâieri de sus

Am şchiopăta, am merge spre pierzare
Purtaţi am fi mereu de-al lumii val
Dar slavă Ţie, pururi, veşnic Soare
Ce străluceşti de-atâtea mii de ani

Tu eşti nădejdea sfinţilor, de veacuri
Eşti ajutorul nostru-n orice greu
Ne pui pe Stâncă tot mereu piciorul
Ne netezeşti cărarea către Cer

Avem un Dumnezeu plin de iubire
Avem un Tată bun si iertător
Prin Fiul Său primit-am izbăvire
Şi Duhul Sfânt ne-a dat ca ajutor

De n-ai fi tu,..., dar eşti, o slavă Ţie
De câte ori am fi căzut răpuşi
Dar mâna Ta străpunsă din iubire
Ne dă avânt să mergem tot în sus

Nu-i treaba noastră valul, nici furtuna
Le-ai biruit în lume Tu, Isus
Ni-e datoria să păstrăm cununa
Să Te slujim privind mereu în sus

O, cât de bine e că eşti pe Cale
Mereu cu copilaşii Tăi cei dragi
Dă-ne puteri mereu aici în vale
Ca înspre cer să mergem cu elan.