De n-ai fi stat Tu lângă mine

De n-ai fi stat Tu lângă mine,
Când Doamne întristat eram,
M-aș fi pierdut în întristare,
Dacă pe Tine nu te-aveam.

N-aș fi gusta din bucuria,
Ce mi-o oferi Tu zi de zi,
Pe drumul către veșnicie,
Tu lângă mine de n-ai fi.

De n-aș fi cunoscut iubirea,
Din valea morții când strigam,
Un praf aș fi azi în pustie,
Pe Tine de nu te-ntâlneam.

M-ai îmbrăcat cu a ei haină,
M-ai sigilat cu Duhul sfânt,
Să pot simți a Ta iubire,
Când sunt în lupte pe pământ.

De n-ai fi fost Tu lângă mine,
Când eu prin lume rătăceam,
Aș fi acum înspre pierzarea,
Pe care-n lume o urmam.

Aș fi ascuns de-acele umbre,
Cu teamă care tot veneau,
Și înspre noaptea fără capăt,
Cu amăgiri mă împingeau.

De nu te-aș fi-ntâlnit pe Tine,
În nopțile ce mă-ngrozeau,
N-aș fi-ntâlnit nici răsăritul,
În care păsări doar cântau.

Aș fi rămas eu printre șoapte,
Ce-aduc îngrijorarea lor,
Aș fi rămas în miez de noapte,
Pe drumul celor ce cobor.

De nu te-aș fi știut pe Tine,
Aș fi acum un fiu pierdut,
Un rătăcit în lumea largă,
Dacă nu te-aș fi cunoscut.

Aș fi în plânsul fără margini,
În loc ce viață n-ar avea,
De n-aș fi întâlnit pe cale,
Isuse eu... privirea Ta.
Amin