De n-ai fi fost

Daca nu ai fi fost atita de grabit
Imi auzeai cuvintul ce ti-l adresasem
Am coborit la tine,copil iubit
sa iti vorbesc duios,Eu Cel ce te salvasem

Si am trecut mereu pe linga tine
sperind ca intr-o zi si tu Ma vei vedea
dar tu vroiei sa-ajungi pe inaltime,
si nu-ti pasa ca Eu vroiam a te ajuta.

Daca ai fi fost atita de atent
recunosteai iubirea Mea divina-n tine
si te opreai putin ca sa-ti vorbesc,
sa-ti spun ce dor nespus ma legase de tine

Eu te strigam dar tu nu Ma auzeai,
ereai inconjurat de lucrruri importante,
nu Ma vedeai,dar sa Ma recunosti,puteai...
dar nu ai vrut sa fi cu Mine atit de aproape

De n-ai fi fost atit de ocupat
priveai in jurul tau si imi vedeai lumina,
atitea lucruri care tu le-ai calcat
te implorau sa recunosti Dumnezeirea.

Nu iti pasa si nu iubeai iubirea
ce-ti daruise intreaga viata dintr-o viata
Mie-mi pasa caci iubeam omenirea,
si nu doream decit sa fie-a Mea Mireasa.

De nu ai fi fost atit de ginditor,
nu meditai in timpul tau la lucruri moarte,
puteai atuncea sa asculti al Meu dor
ce te astepta de mult sa-ti daruiasca pace

Daca priveai adinc,adinc in tine
vedeai imensitatea intunecatei vieti,
vedeai cita nevoie aveai de Mine,
stergindu-ti orice lucru pe care tu-l regreti

Daca nu ai fi fost atita de legat
de fiinta ta,de lumea ta exterioara
Ma regaseai,si ereai salvat!
prin Mine tu traiai o noua viata!

Daca nu ai fi fost...dartu ai fost...
ai fost un trandafir ce toamna se-ofileste,
puteai trai mereu,si aveai un rost
de nu-necai izvorul ce tie-ti vorbeste!