De n-ai fi a mea lumină

De n-ai fi Doamne-a mea lumină,
M-aș rătăci chear și în zi,
Aș fi fără de vre-o putere,
În viața mea de-a hotărâ.

De n-ai fi Doamne scutul care,
Mă înconjoară zi de zi,
Chear cel mai mic, un val din mare,
În orice timp m-ar înghiți.

De nu ai fi Tu lângă mine,
M-ar duce drumul înapoi,
Unde nu sunt zile senine,
Ci sunt doar nopți, cu vânt și ploi.

De n-ai fi Doamne-a mea tărie,
M-aș clătina în orice vânt,
Aș fi o pasăre ce zboară,
De sus în jos... în zborul frânt.

De n-ai fi Tu a mea iubire,
Nimic în viață n-aș iubi,
Aș fi fără vre-un țel în viață,
În lumea goală aș trăi.

De nu te-aș fi știut ca Tată,
Orfan eu aș fi fost Isus,
În viață o singurătate,
Aș fi avut mereu de dus.

De nu mi-ai fi întins Tu mâna,
Răpus de lupte la pământ,
Aș fi ramas... bătut de ploaia,
Adusă ce ar fi de vânt.

De n-ai fi fost, nici eu vre-o dată,
Nicicând nu aș fi existat,
Nu aș fi fost în astă viață,
Un fiu de mare Împărat.