De mu-ar fi calea ușoară

De mi-ar fi calea ușoară,
Eu mai iute-aș alerga,
De s-ar îngusta prea tare,
Nici atunci pe loc n-aș sta.

Căci atunci când se-ngustează,
Doar un drum în față am,
Dar atunci când era largă,
Pe mai multe alergam.

Chear de-aș merge pe cea-ngusta,
Cum și merg... mult mai agale,
Știu că-i singura pe care,
Pot să ies din orice vale.

De-aș fi fost pe cea mai largă,
Eu prin vale rătăceam,
În a ei colțuri umbrite,
Pe cea largă de-alergam.

Chear de-i grea... e mai frumoasă,
Când găsești ce ți-ai dorit,
Orice vis legat de ceruri,
Pe ea este împlinit.

Chear de astăzi prin vânt trece,
Are-o singură ieșire,
Care după vânt începe-n,
Veșnica Lui nemurire.

Și-atunci viața când mă duce,
În al clipei întristare,
Pe cărarea cea îngustă,
Găsesc bucuria mare.

Pe cea largă sunt mai multe,
Bucurii care tot vin,
Dar nici una-n întristare,
Lângă mine nu rămân.

Ooo... Isuse, a mea cale,
Care mi-ai deschis-o mie,
E îngustă... dar Părinte,
Vreau așa mereu să fie.

Este singura în care,
Eu te simt prezent mereu,
Pentru ea cu mțumire,
Vin la Tine Domnul meu.