De-mi vor sta munții în față

De-mi stau munții azi în față, eu nu vreau a mă opri.
Ba mai mult, când ei se-nalță, eu atunci mă voi grăbi,
Căci ei vor ca răsăritul, cel de soare să nu-l văd,
Au azi munții o dorință, să mă vadă în prăpăd.

Uneori îmi stau în față, și nicicum nu se clintesc,
Vor să îmi aplec eu ochii, după ei să nu zăresc,
Acea zare minunată, pentru mine ce răsare,
Nici acele raze care, spun că-ndată El apare.

De ridică astăzi marea, valuri... . teamă nu-mi va fi,
Căci dorința mea e mare, pe Isus a-l întâlni,
Știu... la mal El mă așteaptă, și chiar valuri de stropesc,
Azi ființa mea pe cale, mă ridic când obosesc.

Mă sleiește valul mării, când lovește cu putere,
Dar strigarea mea ajunge, pân-la tronul îndurării,
Cel pe tron ce astăzi șade, îmi aduce ajutor,
Ca-n adâncul cel de mare, eu în val să nu cobor.

Să nu simt cât de fierbinte, e nisipul din pustiu,
Să nu simt înghețul care, vrea să-nghețe ce e viu,
Cel ce mâna își întinde, ca să nu îmi fie greu,
Singur să mă simt vre-o dată, nu mă lasă-i... Dumnezeu.

De se-arat-o tulburare-n adierile de vânt,
Nu mă clatin... telelia, mi-e zidită de un sfânt,
Să mă smulgă el nu poate, vântul care s-a pornit,
Căci de o putere vie, în grădin-am fost sădit.

Să mă scuture azi vântul, el nicicum nu ar putea,
Al său vuiet să-mi aducă, mie teamă-n calea mea,
El nu poate căci tărie, mie-n toate-i Dumnezeu,
Și pe drumul către viață, lângă mine e mereu.